Archive for the ‘Diverse’ Category

Web 2.0 între gratuit şi business

Februarie 12, 2009

Probabil că mulţi dintre dvs. aţi observat de ceva vreme incoace că nu mai puteţi viziona o bună parte din filmele de pe YouTUBE … pentru că nu vă aflaţi în ţara care trebuie. Nu vă faceţi griji, nu contează dacaă sunteţi în România sau în Statele Unite, regula se valabilă pentru toată lumea.

Nu pot să văd filmul pentru că nu sunt de unde trebuie?

Pentru cei care nu sunteţi în temă, celebrul portal de filme a introdus posibilitatea filtrării vizionării filemlor în funcţie de ţară. Astfel, unele filme pot fi văzute doar din anumite părţi ale globului. Explicaţia YouTUBE este că oricine ar trebui să aibă dreptul să cum şi cui să fie distribuit materialul său … teoretic. Practic se pare că doar utilizatorii importanţi pot face astfel de modificări. Mai mult, se pare că pot selecta astfel de opţiuni şi pentru filme care au fost identificate de YouTUBE ca fiind ale lor [utilizatorilor importanţi] (filme evident încărcate de utilizatori de rând, unul dintre aceştia fiind şi organizaţia din care fac parte, IP Workshop).

O parte din declaraţia oficială [1] a YouTUBE este următoarea:

The Video Identification tool is the latest way YouTube offers copyright holders to easily identify and manage their content on YouTube. The tool creates ID files which are then run against user uploads and, if a match occurs, the copyright holders policy preferences are then applied to that video. Rights owners can choose to block, track or monetize their content.

De sublinat este faptul că YouTUBE se referă la materialul lor, adică al deţinătorului dreptului de autor. Vă reamintesc, nu există nici o opţiune de acest gen pentru conturile normale.

Evident că marea majoritate a lumii nu este de accord cu aşa ceva, în primul şi în primul rând pentru că nu pot vedea video clipuri. De fapt YouTUBE şi declară că este pentru a proteja drepturile de autor ale producătorilor. Este foarte clar că se referă aici la majoritatea caselor de discuri şi distribuitorilor.

Dreptul la liberă exprimare

Impresia mea este că nu este vorba doar de nişte drepturi de autor. Nu am înţeles niciodată de ce Google a cumpărat YouTUBE. Costul achiziţiei a fost foarte ridicat şi au avut mult procese din cauza drepturilor de autor. Şi foarte ciudat, nu sunt reclame pe pagina YouTUBE. Nimic, poate doar una două lângă cîteva filme. Evident nu cred că suficiente pentru a merita investiţia.

Unii au fost foarte încântaţi de mişcarea Google, care astfel devine un adevărat susţinător al Web 2.0 (în sesul libertăţii accesului la informaţie şi libertăţii de exprimare). De altfel Google şi declară că [2]:

A Guide to Net Neutrality for Google Users

„Net neutrality” is an issue that will shape the future of the Internet. Google has created this guide to net neutrality, which includes a brief overview of the subject, an update on where things stand in the U.S. policy debate, a set of actions you can take to protect the Internet, and the text of an open letter from our CEO, Eric Schmidt.

What is Net Neutrality?

Network neutrality is the principle that Internet users should be in control of what content they view and what applications they use on the Internet. The Internet has operated according to this neutrality principle since its earliest days. Indeed, it is this neutrality that has allowed many companies, including Google, to launch, grow, and innovate. Fundamentally, net neutrality is about equal access to the Internet. In our view, the broadband carriers should not be permitted to use their market power to discriminate against competing applications or content. Just as telephone companies are not permitted to tell consumers who they can call or what they can say, broadband carriers should not be allowed to use their market power to control activity online. Today, the neutrality of the Internet is at stake as the broadband carriers want Congress’s permission to determine what content gets to you first and fastest. Put simply, this would fundamentally alter the openness of the Internet.

Practic Google declară că suţine dreptul la liberă informare şi exprimare.

Mediul de distribuţie YouTUBE

Eu cred, şi este o părere strict personală, că limitarea accesului la anumite filme pentru anumite ţări este doar începutul. Google a urmărit să devină, prin Intermediul YouTUBE, mediul de distribuire al informaţiei video pe Internet. Fac aici analogia cu calea undelor. Platforma de distribuţie pentru televiziunea clasică sunt undele TV sau satelitul. Pentru a crea o televiziune sunt necesare fie drepturi de emisie în frecvenţele TV, drepturi de emisie via satelit sau drepturi de distribuţie prin cablu TV. Din acest motiv, nu oricine îţi poate distribui materialul video.

Eu sunt de părere că nu în foarte mult timp, nu oricine va putea să mai pună filme pe YouTUBE. Vor găsi din ce în ce mai multe motive să le dea jos. Dacă ne gândim bine, este foarte greu sa faci un film care să nu conţină nici un material cu copyright (un poster in fundal, o melodie care se aude câteva secunde, un nume pronunţat etc.). După cum suţine YouTUBE, dacă există orice parte pentru care copyright-ul este deţinut de un terţ, acest terţ poate modifica drepturile de vizionare ale filmului.

O să vă dau un exemplu care mie mi s-a părut foarte sugestiv … sper să fie corecte datele.

Jocurile Olimpice din 2008 de la Beijing au un canal pe YouTUBE [3]. Datorită faptului că NBC [4] avea drepturi de difuzare exclusive pentru Statele Unite, acest canal nu putea fi vizionat de către locuitorii din SUA. Practic, NBC, care nu are nici un fel de drepturi de autor asupra Jocurilor Olimpice (doar nu le organizează ei), au avut dreptul (probabil contra cost) să limiteze accesul la filmele publicate pe canal. Mai mult, dacă oricare utilizator care a filmat (legal, plătind probabil o taxă) ceva la Jocurile Olimpice, pune un film pe YouTUBE, acesta poate fi blocat pentru Statele Unite de către NBC (care nu deţine nici un fel de drepturi de autor asupra respectivului film).

Extrapolând, este foarte posibil ca orice ştire (clip filmat de persoane oarecare) să fie dat jos pentru că … nu trebuie să fie difuzat în anumite zone (pentru că probabil unii ar avea de pierdut).

Vă las pe dvs. să trageţi concluziile … totuşi nu pot să nu mă gândesc la ce spune Google despre libertatea Internet-ului şi a informaţiei.

Vizionare plăcută … sper să nu interzică vizionarea videoclipului în România (canalul nu se poate vedea, însă videoclipurile sunt disponibile pe pagina oficiala a câtăreţei), melodia este draguţă.

Amy MacDonald – Run

Legături

  1. Declaraţia YouTUBE, http://www.google.com/support/youtube/bin/answer.py?hl=en&answer=83766
  2. Google Network Neutrality, http://www.google.com/help/netneutrality.html
  3. Canalul YouTUBE al Jocurilor Olimpice din 2008 de la Beijing, http://www.youtube.com/user/beijing2008
  4. NBC, www.nbc.com
  5. Amy MacDonald, www.amymacdonald.co.uk

Ai media 5? Noi îţi dăm bilete de avion gratuite!

Februarie 4, 2009

Cam aşa sună cea mai nouă reclama a firmei BlueAir. Nici nu ştiu de ce mă mai mir că avem studenţi cum avem? Se pare că în ziua de azi este mult mai profitabil să ai media 5 (ceea ce înseamnă că eşti un student eminent) decât să ai undeva peste 9 (şi să fi un tocilar). Cel puţin aşa stau lucrurile în viziunea manager-ilor (că dacă spun directori mi-e frică că mulţi n-ar înţelege la ce mă refer, doar facultatea se numeşte de management, nu de directori) companiei mai sus amintite. Să privim totuşi şi partea bună, pentru a beneficia de bilete pe acestă cale, studenţii trebuie să fie integralişti (5 pe line, nici mai mult, nici mai puţin).

Pentru a fi siguri că studenţii reuşesc să atingă performanţele necesare primirii unui zbor gratuit, compania aeriană publică pe pagina ei de Internet un ghid complet al studentului de nota 5.

Ghid pentru nota 5

Promotorii promoţiei sfătuiesc studenţii (citez):

10 pasi pentru a avea 5 pe linie.

1. Daca ai referate pe baza carora iti obtii nota ai grija, cand iti scrii lucrarea sa nu o faci perfecta: omite cateva note de subsol lucrarilor sau niste diacritice – asta iti asigura o scadere de 3 puncte. Alte cateva greseli mici, dar nu esentiale, sunt binevenite.

2. Daca nota se calculeaza pe baza prezentei si a contributiei la seminarii atunci nu raspunde la toate intrebarile de la discutii si stai linistit in banca ta!

3. 3 saptamani inainte de examene: Iesi in oras si bucura-te de vacanta de pre-sesiune.

4. 2 saptamani inainte: Incepe sa te uiti la un serial bun, cu mai mult de 2 sezoane filmate deja, care sa te tina in fata computerului pana in ajunul primului examen. Incearca niste Prison Break, Californication, Grey’s Anatomy, Dexter sau Weeds.

5. 1 saptamana inainte: afla programul examenelor. Tine minte: 5 pe linie, insa trebuie sa fii integralist, asa ca nu chiuli!

6. Suna un coleg care are toate cursurile cu fix 36 de ore inaintea examenului.

7. Deschide cursurile respective cu 3 ore inaintea examenului.

8. Mai joaca-te o ora World of Warcraft – ai timp….

9. Cu 2 ore inainte frunzareste cursul si ai grija sa faci un dus lung inainte de a porni la examen.

10. Calculeaza cu atentie punctajul: daca stii mai mult de 5 ai grija cum si cat scrii. 5-ul e totusi o arta.

Nici nu ştiu de ce mă mir că studenţii nu frecventează orele de laborator, că doar iau 5 dacă vin la şcoala cu frecvenţă redusă.

Gluma e glumă, dar am impresia că o grămadă de studenşi chiar vor încerca să obşină 5 pe linie. Deşi probabil compania aeriană s-a gândit să stimuleze studenţii restanţieri, cred că efectul va fi invers. Mulţi studenţi vor trage concluzia că e mai bine să înveţi mai puţin. E păcat, pentru că şi aşa calitatea învăţământului este în scădere.

Mă gândesc că o reacţie din partea Ministerului ar fi o idee bună, ce părere aveţi?

Nu am cu cine ;)

Ianuarie 27, 2009

Se apropie preselecţia melodiei ce va reprezenta România la Eurovision 2009. Butonând televizorul am auzit una din melodiile candidate. Versurile sunt foarte simpatice … si, într-o oarecare măsură, adevărate.

Urmăriti cu atenţie mişcarea şcenică… am râs foarte bine cand am vazut videoclipul.

Copii talentaţi

Mai 4, 2008

Zilele trecute mi-a trimis cineva acest film de pe YouTube. Uneori copii sunt mult mai buni decât adulţii.

Dedicaţie pentru NATO

Martie 30, 2008

NATOSăptămâna acesta se va desfăşura la Bucureşti summit-ul NATO. Următorul film este dedicat tuturor participanţilorla aceasta reuniune. M-aş bucura dacă conducerea NATO ar încerca realizeze măcar o parte din ce sugerează acest videoclip.

Până la urmă NATO este (cel puţin în acte) o organizaţie care are ca scop menţinerea păcii.

Web 2.0 … sau nu?

Martie 27, 2008

Citeam săptămâna trecută un blog al unei perosane din domeniul IT şi am rămas şocat când am dat peste o frază de genul  Ca „profesie de bază” sunt programator PHP… Nu o să pot niciodată înţelege cum o persoană care are studii superioare în domeniul informaticii şi al calculatoarelor poate afirma aşa ceva. Dacă acesta este rezultatul după patru sau cinci ani de facultate, e foarte trist, deoarece facultatea nu scoate programatori. Nu ştiu dacă este cazul persoanei citate anterior (pentru că nu o cunosc), dar din păcate din ce în ce mai multe persoane consideră că facultatea nu este bună de nimic, şi în consecinţă, ajung să rămână la stadiul de progarmator PHP.

Se pare că sunt împotriva PHP-ului. Nu, dimpotrivă. Ceea ce însă mă deranjează pe mine este că toată lumea ştie să meşterească un site (programatori PHP „adevăraţi”), dar prea puţină lume ştie ce se ascunde în spatele simplului limbaj de programare şi a Web-ului în general. De aici ajungem la subiectul la Web 2.0. Uau! Marea descoperire a ultimilor ani. Aplicaţii Web, Servicii Web, Ajax, CSS, XML sunt numai câteva din noile tehnologii descoperite de draguţii noştrii programatori web. Ei bine, toate acestea existau de cel puţin 10 ani. Nu e nici un fel de tehnologie noua, nici un fel de descoperire fantastică.

Web 2.0… Am participat în 2005 la Iaşi la un seminar despre tehnologii web, September Web 2005. Scopul mai mult sau mai puţin declarat al seminarului a fost descrierea Web 2.0. Definiţia pe care am dedus-o în urma simpozionului suna cam aşa: Web 2.0 este folosirea Internetului pentru comunicare, informare şi prelucare de date. Adică, mai nou Internet-ul este folosit pentru chat, mesaje instant, email, prelucrare de documente pe Internet şi alte servicii, şi nu numai pentru vizualizarea paginilor HTML. Nu-mi venea sa cred ce aud.

Chat – Internet Relay Chat, protocol pus la punct în 1988 în Finlanda, menit să înlocuiască un protocol mai vechi. Eu foloseam mIRC, un program client IRC, în 1998.

Email – Poşta electronică, a fost unul din cele mai vechi servicii oferite de prima reţea între facultăţi, Internetworking (de unde astăzi termenul de Internet) , pus la punct în anii 70. A ajuns să poată fi accesat prin intermediul paginilor Web în 1998 când Yahoo! a lansat serviciul său public de poştă electronică.

Mesaje InstantTalk este un serviciu UNIX care din anii 80 oferea deja posibilitatea transmiterii mesajelor scurte între utilizatorii unuia sau mai multor sisteme. AOL Messenger, lansat de către America On-Line în 1998, era menit să uşureze comunicarea directă între doua persoane (talk fiind doar pentru sisteme similare UNIX, în principiu). Variante similare de servicii au fost implementate ulterior de Microsoft prin MSN Messenger în 1999 şi Yahoo!.

Procesarea documentelor pe Internet – ideea aparţine Microsoft care în 1998 afirma că are de gând să pună la dispoziţia utilizatorilor diferite funcţii de prelucrare a documentelor Office prin intermediul Internet-ului. Se pare că atunci, infrastructura Internet-ului nu era suficient de bine dezvoltată, în alte cuvinte, accesul la Internet era încă limitat. După cum se poate vedea, Google nu au fost primii cu acestă idee.

Partajarea fişierelor – File Transfer Protocol, sau FTP, a fost proiectat în anii 70 pentru transferarea de fişiere între calculatoare. O extindere cunoscută a fost Napster, primul program considerat peer to peer, care în 1999 permitea partajarea fişierelor şi, spre deosebire de FTP, căutarea lor între utilizatorii programului. Ulterior au apărut diverse clone, unele legale altele nu, cum ar fi Morpheus, LimeWire, Kazaa, NMDC (DC++, ADC mai nou), BitTorrent  etc.

Servicii Web – adică funcţii puse la dispoziţie de diverse servere programatorilor. În esenţă, sunt nişte pagini de Internet normale, care se bazează pe acelaşi protocol (HTTP), doar că rezultatul este în format XML şi este interpretat de o funcţie, şi nu de un program de navigare. Nimic nou. Mult mult, acestă variantă de Remote Procedure Call (RPC) nu este prea eficientă, fiind interschimbate foarte multe date redundante între server şi client (din cauza modului de funcţionare al protocolui HTTP).

Mai sunt şi alte exemple de acest gen, dar cred că acestea sunt suficiente. Aşadar, toate serviciile noi ale Web 2.0 sunt de fapt doar nişte interfeţe utilizator, menite să uşureze accesul utilizatorilor. Nu sunt tehnologii noi. Singurul serviciu care iese puţin din acest tipar este BitTorrent. Spre deosebire de implementarile clasice ale partajării de fişiere, acesta este implementat distribuit. Toate serviciile noi sunt însă din anii 90, deci nu sunt prea noi.

În ceea ce priveşte tehnologiile noi, este incredibil cât a stagnat lumea soft-ului. Avem tehnologii ca AJAX, CSS, XHTML, XML, MySQL. Tehnologii noi nouţe… Da? Nu chiar…

AJAXAsynchronous Javascript And XML, este o facilitate JavaScript prin care este posibilă comunicarea cu serverul, fără a fi necesară reîmprospătarea paginii (refresh). Facilitatea a fost implementată pentru prima dată în Internet Explorer 4 şi Netscape Navigator 4. Ce-i drept, sub alt nume, mai puţin comercial. Nimeni nu ştia la ce s-o folosească. Vorbim aici de anii 1997, 1998.

XHTML – Extended HTML, pur şi simplu o extensie relativ inutilă a limbajului HTML 4.1. De ce să fie standard HTML, când poate fi XML. Extrem de multe probleme provin de aici. Au fost introduse multe idei din formatul XML, idei de genu orice marcaj deschis trebuie şi închis (<br> devine <br/>, deoarece <br> … </br> nu avea sens). Oricum, HTML există din 1990, iar XHTML nu aduce aproape nici un marcaj nou.

CSS – Modele de stiluri. Erau definite deja în HTML 4, adică în 1996. În bună parte, singurele marcaje (instrucţiuni) portabile sunt cele care există de mai bine de zece ani.

XML – Limbajul de marcaje extensibil propus pentru a fi folosit în scopul interschimbării de date de către Microsoft (ei au fost primii care au realizat că poate fi folosit foarte bine pentru interconectarea diverselor programe) la mijlocul anilor 90, atunci criticat de mulţi.

MySQL – sistem de gestiune a bazelor de date, existent de peste zece ani. MySQL este relativ nou, comparat cu Oracle (peste 20 de ani), FoxPro (peste 20 de ani) sau IBM DB 2 (cel mai vechi sistem, peste 30 de ani). Limbajul Sequel (SQL) este mai vechi decât DB 2.

După cum vedeţi, toate sunt tehnologii noi. Toate exista de cel puţin zece ani, şi se bazează pe tehnologii existente anterior. Nimic nou …

Este incredibil cât de puţine ştiu despre uneltele cu care lucrează programatorii PHP. Am auzit nu demult pe cineva zicând eu lucrez doar Web 2.o, adică XHTML, CSS, AJAX … nu mai fac site-uri simple. E trist …

Tot în acest sens, am fost la un curs de programare Web. Am auzit o afirmaţie şocantă: până la XML, sistemele de baze de date nu stocau bine datele, deoarece, în cazul schimbării sistemului de gestiune a bazei de date, datele nu puteau fi recuperate (fiind stocate binar). Confuzie mare! XML este un format foarte bun pentru interschimbare de date (import / export de date) , dar nu este deloc potrivit pentru stocare. Nici un sistem de baze de date NU va stoca informaţiile în XML. Va şti însă să le exporte sau să le importe în acest format.

Din păcate, se pare că industria programării este în regres. Deşi în domeniul dispozitivelor electronice se inovează în fiecare zi, programele se pare ca iau doar altă formă, dar râmân bazate pe aceleaşi idei vechi.

După cum afirma un prieten, Web 2.0 este momentul în care managerii şi-au dat seama că pot câştiga bani de pe urma Internet-ului.

Problema Open Source vs. Microsoft

Martie 23, 2008

Probabil că imi voi atrage foarte multe critici pentru acest articol. Vă rog să îl citiţi până la capăt înainte de a pune comentarii.

Eu nu cred în extreme, nimic ce este exagerat nu este bun. Totdeauna încerc să ajung la o soluţie de compromis. Am cunoscut prima dată lumea calculatoarelor în 1991, când am primit primul calculator XT. Rula MS DOS 3. Încet încet, am putut observa şi testa evoluţia calculatoarelor de atunci până în prezent. MS DOS, Linux, Windows 9x, NT, Mac OS, Mac OS X sunt doar o parte din sistemele pe care am lucrat.

Open Source … ajungem la subiect. Zilele trecute am primit un email care m-a întristat. Este vorba despre un apel pentru împiedicarea înregistrării standardului OOXML (standardul Microsoft Office 2007). Autorii petiţiei au fost foarte vehemenţi împotriva Microsoft şi a tot ce înseamnă Office 2007. Problema este următoarea: din câte am înţeles eu din email, dacă Microsoft nu reuşeşte să înregistreze acest standard, nu va putea comercializa Office 2007 către nici o instituţie publică din Uniunea Europeană. Nu-mi vine să cred că, deşi foarte vehemenţi impotriva patentelor şi a firmelor care produc şi comercializează programe, suţinătorii open source ajung să folosească metode similare pentru a-şi impune programele (dacă nu Office 2007, atunci OpenOffice, StarOffice şi altele).

Am fost un împătimit al OpenSource şi Linux. De când mi-am instalat pentru prima dată Linux, asta fiind prin 2000, până în anul III de facultate am fost convins că Linux este cel mai bun sistem, şi că este corect din punct de vedere moral. E gratuit şi merge mai bine decât Windows. În 2005 am participat la un seminar despre Linux, Linux şi medii virtuale educaţionale, organizat de Universitatea Vasile Goldiş din Arad. Eram extrem de încântat că voi participa, că voi cunoaşte lume care are aceeleaşi păreri ca mine, etc. Când am ajuns, dezamăgire mare: majoritatea participanţilor de vârsta mea nu terminasera facultatea (o lăsaseră baltă, erau prin anii VI, VII, plini de restanţe etc.). Am zis, bine aşa o fi, oricum se zice că facultatea nu ajută prea mult (fals!). Oamenii erau hacker (da …).

Deşi participanţii erau cu totul diferiţi de cea ce mi-aş fi închipuit eu, erau toţi pe aceeaşi lungime de undă cu mine: programele gratis sunt foarte bune, open source. O singură frază vă poate schimba părerea… La o discuţie despre un design pentru o interfaţă, una din participante m-a întrebat De ce foloseşti Photoshop? Nu e open source şi are formate proprietare. Adobe este o companie foare rea. Sugestia ei a fost să folosesc GIMP. GNU Image Manipulation Program este un program foarte drăguţ, dar nu se poate compara cu Photoshop. Numai o persoană cu o gândire puerilă poate face o asemenea comparaţie. De asemenea fraza ei Corel este o prostie de program. nu este mai bună. De aici încolo am înţeles că nu tot ce e gratis e bun. Soluţia cea mai bună este un compromis între programe proprietare şi programe gratuite.

Sunt perfect de accord că este bine să existe programe gratuite, cu sursa liberă. Ele sunt foarte bune pentru a fi studiate, pentru a învăţa, pentru a da un impuls programelor comerciale. Dar cam atât. Sunt foarte puţine programe care au reuşit să se ridice la nivelul celor comerciale. Orice programator trebuie să şi trăiască. Este absolut normal ca oricine munceşte la un program să poată să câştige un ban. Aşa cum nu veţi găsi electrocasnice gratis, la fel este şi în cazul programelor pe calculator.

Foarte multă lume afirmă că programele open source sunt viitorul. De opt ani, de când folosesc Linux, aştept să văd o distribuţie care să se ridice la nivelul Windows-ului. Suntem încă departe de aşa ceva. Ubuntu începe încet încet să se apropie. Dar, şi vă rog să ţineţi seama de asta, Ubuntu este puternic susţinut financiar. Nici măcar Compiz, interfaţa grafică cu efecte tridimensionale pentru Linux, nu se apropie de Aero, noua interfaţă grafică a Windows. Aero este construită să suporte ferestre tridimensionale, cu forme geometrice oarecare, Compiz nu. Vă sfătuiesc să citiţi Windows Presentation Foundation. Veţi fi uimiţi.

Revenind la Microsoft… una din cele mai mari companii din domeniul soft-ului. După părerea mea, Microsoft este şi va mai fi multă vreme de acum încolo un punct de referinţă în domeniu. De ce? Simplu, pentru că poate. Lumea calculatoarelor personale nu ar fi evoluat atât de rapid fără Microsoft. Programele pentru birotică (office) nu ar fi avut atât de multe funcţii fără să fi existat Microsoft Office. Sunt convins de asta. Apple, cei care au implementat pentru prima dată interfaţa grafică pe un calculator, nu au reuşit să facă o interfaţă mai frumoasă decât cea a Windows timp de peste zece ani. Abia în 2002 a apărut Mac OS X. Toată lumea critică Microsoft, însă nimeni nu vine cu o alternativă viabilă. De ce? Pentru că e mai simpu să critici decât să faci ceva. Toţi acuză Microsoft de monopol, dar nici o firmă nu a reuşit să producă programe mai bune (sau cel puţin nu au ştiut să le comercializeze). Din câte văd eu, singurul competitor viabil este Apple, care deja vinde destul de mult şi în Europa. Mac OS X este singurul sistem care poate rivaliza cu Windows. Sincer, cred că viitor meu laptop va fi un Macintosh, deoarece nici eu nu sunt prea mulţumit de Windows. Discutăm aici doar de sisteme folosite pentru utilizare (desktop), nu de sisteme destinate serverelor.

Programele open source nu se pot impune datorită firmelor? Firmele trebuie oprite din a comercializa programe propietare pentru ca programele open source să poată intra pe piaţă? Fals. Exemplul cel mai bun este Firefox. Acest program este printre singurele care se ridică nivelul competitorului său, Internet Explorer. Firefox a ajuns pe propriile forţe să deţină o cotă de piaţă semnificativă. De ce nu ar face şi restul programelor la fel?

Mai mult, nimeni nu împiedică programele open source să-şi facă publicitate. Nu am văzut încă nici un film de reclamă, film bine făcut, pentru un produs gratuit, open source. Majoritatea susţin că dacă programul funcţionează bine, atunci lumea îl va folosi. Lumea trebuie să ştie de programele acestea, trebuie să le vadă.

În concluzie, nu cred că împiedicarea înregistrării standardului Microsoft pentru documente şi implicit interzicerea comercializării Office 2007 în instituţiile publice europene ar fi un lucru benefic. Programele open source ar trebui să se ridice la valoarea Office 2007 şi nimeni nu ar ezita să le folosească. Mai mult, interconectarea lor cu programele Microsoft este foarte uşoară deoarece standarul OOXML este public. Formatele binare pentru documente ale Microsoft sunt şi ele publice.

De asemenea, interzicerea comercializării în acest mod nu este cu nimic mai bună decât practicile de monopol Microsoft.

Mie mi se pare însă că problema se pune altfel. Impresia mea este că există multe companii care ar dori să vadă Microsoft şicanată cât mai puternic. În spatele produselor de birotică alternative se află câte o companie. Este foarte uşor de manipulat comunitatea open source, comunitate care nu suporta Microsoft. Eu sunt convins că de câştigat cel mai mult din împiedicarea standardului OOXML au companiile care sprijină aceste soluţii. În nici un caz piaţa de programe nu va progresa prin forţarea interzicerii unui program bun (nu cred că poate cineva contesta cu argumente serioase acest lucru).

Nimic nu este gratis, totul se face cu un interes comercial. Aşa m-aş gândi eu înainte de a hotărî să suţin sau nu petiţia împotriva OOXML.

Surface … un alt punct de vedere

Martie 21, 2008

După parerea mea, Microsoft Surface este viitorul calculatoarelor. Interacţiunea om calculator devine extrem de simplă şi intuitivă. Posibilităţile de utilizare ale acestei tehnologii sunt nenumărate. Pentru mai multe detalii, vă invit să vizitaţi pagina de Internet.

Deşi este impresionantă, tehnologia este încă foarte scumpă. Următorul film ilustrează perfect acest lucru.

Muzica modernă …

Martie 15, 2008

Căutam astăzi diverse videoclipuri pe Youtube, şi din greşelă am dat peste acest filmuleţ. Deoarece mi-a plăcut foarte mult, am aruncat o privire peste profilul autorului unde am dat peste alte câteva videoclipuri simaptice.

Citind informaţiile despre profil, mi-am adus aminte de concursul Eurovision Junior din 2004. Concursul s-a desfăşurat la puţin timp după premiile MTV Video Music awards (îmi aduc aminte ca am rămas profund dezamăgit de ce am văzut acolo, cei de pe şcenă ştiau să facă de toate, doar nu să cânte). Situaţia nu s-a îmbunătăţit deloc de-alungul anilor. Melodia din următorul film este interpretată de Cory Spedding reprezentanta Marii Britanii (13 ani, în 2004). No comment.